Servicii
Cum te pot ajuta
Ședințe individuale de psihoterapie cognitiv-comportamentală pentru adulți, 50 de minute, în cabinet sau online. Mai jos găsești ariile în care lucrez cel mai des și cum arată munca în fiecare.
Servicii
Ședințe individuale de psihoterapie cognitiv-comportamentală pentru adulți, 50 de minute, în cabinet sau online. Mai jos găsești ariile în care lucrez cel mai des și cum arată munca în fiecare.
Nu e nevoie de un diagnostic ca să vii
Nu trebuie să știi exact ce ai.
Aproape nimeni nu ajunge la prima ședință cu o formulare clară. Vine cu o săptămână grea, cu o ceartă care s-a repetat, cu o oboseală care nu mai trece. E de ajuns.
Lucrez cu adulți, în ședințe de 50 de minute, în cabinet sau online. Dacă ce te aduce nu se potrivește cu niciuna dintre ariile de mai jos, scrie-mi oricum.
Uneori se simte așa
nu trebuie să le bifezi pe toate
Arii de lucru
deschide o arie ca să vezi cum lucrăm
Când teama nu se oprește
Îngrijorare care nu se oprește, atacuri de panică, teamă de situații sociale. Te simți în alertă chiar și când nu e nimic de rezolvat.
Îmi spui când a început și în ce situații apare. Nu trebuie să ai totul pus în ordine — întreb eu ce lipsește. La final îți spun cum aș lucra, ca să poți decide dacă mergem mai departe.
Identificăm ce declanșează anxietatea și ce faci ca să eviți. Lucrăm la gândurile care alimentează teama și, treptat, la reapropierea de ce ai ocolit.
Primele săptămâni sunt mai mult despre înțelegere decât despre schimbare. Expunerea, când ajungem la ea, se face în pași pe care îi alegi tu.
Când nimic nu mai are gust
Oboseală care nu trece, lucruri care nu te mai bucură, retragere din relații. Uneori și o voce interioară foarte critică.
Vorbim despre cum arată o zi obișnuită pentru tine acum — somn, mese, ce ai lăsat deoparte. Dacă ți-e greu să vorbești, mergem încet. Nu trebuie să pleci de la prima ședință cu un plan.
Pornim de la activități mici și realizabile, nu de la planuri mari. Ne uităm la gândurile despre tine care s-au așezat pe nesimțite.
Nu-ți cer să fii optimistă sau optimist. Progresul e de obicei neregulat și asta e normal, nu un semn că nu funcționează.
Când mergi pe rezervă
Epuizare legată de muncă sau de îngrijirea cuiva, senzația că funcționezi pe pilot automat, iritare, somn prost.
Facem o hartă a ce duci acum: muncă, casă, oameni de care ai grijă. De multe ori e prima dată când toate ajung pe aceeași listă. De acolo vedem ce se poate schimba și ce nu.
Ne uităm concret la cât duci, la ce poți lăsa și la ce te împiedică să ceri ajutor. Lucrăm și la limite.
O parte din soluție ține de context, nu de tine. Când e așa, spun asta în loc să căutăm ce ai putea tu să faci mai bine.
Când nu te simți de ajuns
Sentimentul că nu ești suficientă sau suficient, comparații constante, greutatea de a primi un compliment.
Îmi dai câteva exemple concrete și recente, nu definiții despre tine. Din ele se vede tiparul mai bine decât dintr-o etichetă. La final stabilim de unde începem.
Lucrăm la dovezi, nu la afirmații pozitive — la ce se întâmplă de fapt când îți asumi ceva.
Schimbarea se vede întâi în lucruri mici — ce accepți, ce refuzi, cum răspunzi la o critică. Nu urmărim să dispară complet vocea critică, ci să nu mai fie singura pe care o auzi.
Când aceleași certuri se repetă
Certuri care se repetă la fel, distanță, greutatea de a cere sau de a auzi un refuz.
Îmi povești o situație recentă, cu ce s-a spus și ce ai simțit. Lucrăm pe exemple, nu pe caracterizări. Dacă pe parcurs reiese că ar ajuta mai mult terapia de cuplu, îți spun.
Ședințele sunt individuale: lucrăm la partea ta din relație. Pentru terapie de cuplu îți recomand un coleg.
Lucrăm la partea ta: ce ceri, ce accepți, cum răspunzi. Cealaltă persoană nu e în cameră, deci nu putem schimba ce face ea — dar când se schimbă o parte, de multe ori se mișcă și restul.
Doliul nu are un calendar
După moartea cuiva apropiat, o despărțire, pierderea unui loc de muncă sau a sănătății.
Îmi spui despre persoana sau lucrul pe care l-ai pierdut, atât cât vrei. Nu e nevoie să povești tot din prima. Uneori prima ședință e mai mult despre cum te descurci acum, zi de zi.
Fără etape obligatorii și fără calendar. Scopul nu e să uiți, ci să poți trăi mai departe.
Nu lucrăm după etape și nu punem un termen. Zilele bune și cele grele vor continua să alterneze o vreme — asta nu înseamnă că dai înapoi.
Nu e nevoie să duci asta singură sau singur.
E firesc. Prima ședință există și pentru asta — să vedem împreună dacă e ce ai nevoie. Dacă nu e, îți spun și te îndrept spre altceva.